Ce este Psihoterapia Psihanalitica pentru noi ?
Psihoterapia psihanalitica răspunde nevoii fiecăruia de a se înțelege pe sine, de a-și cunoaște motivațiile autentice, de a ameliora capacitatea de creare a relațiilor intime cu sine însuși și cu ceilalți, de a-și crea libertatea interioară, de a fi conectați la simțul propriei vitalități, de a-și găsi sinele autentic intr-o lume tulburată și tulburătoare. Psihoterapia ne arată că experiența de sine presupune, întotdeauna, și o narare a propriei istorii: fără amintiri, fără istorie personală nu există un self. În istoria personală este centrală relatarea relațiilor semnificative, a succeselor și eșecurilor persoanei. Noi suntem povestea noastră, expunerea noastră referitoare la ceea ce ni s-a întamplat.Care este viziunea noastra despre formarea psihoterapeutilor?
Formarea in ACPPB nu este reprezentata doar de transmiterea unor procese cognitive si a unei experiente clinice ci si de o initiere in comunitatea morala si sociala a psihoterapeutilor. Ea nu este doar un proces de achizitionare de cunostinte ci si un proces creativ de devenire care ofera accesul la lumea interna a pacientilor si la un mod de viata autentic in comunitatea psihoterapeutilor. Formatorii din echipa ACPPB au ales sa ii sustina pe cei ce doresc sa se specializeze in terapie psihanalitica dintr-un imbold care tine atat de actualitate, cat si de traditie. Suntem constienti ca societatea contemporana ne confrunta cu schimbari si cu formule care transforma permanent modul persoanei de a se raporta la viata si la suferinta sa. De aceea, acordam prioritate intelegerii atente a contextului de viata al fiecarui om si a felului particular in care el isi poate realiza potentialul. In cadrul cursurilor de formare acordam atentie bagajului de experiente personale si de cunostinte cu care poate contribui fiecare candidat la imbogatirea pregatirii intregului nostru grup profesional. In ceea ce priveste traditia, ne situam printre pastratorii acceptiunii originare a psihoterapiei moderne, si anume psihanaliza. Este datoria noastra sa tinem deschisa acea intelegere extensiva, foarte structuranta, a psihicului si a existentei umane, caracteristica abordarii psihanalitice. Activitatile noastre de formare cuprind cursuri de tehnica psihoterapeutica insotite de materiale video, dezbaterea unor consultatii filmate realizate de formatorii ACPPB – o noutate pentru spatiul psihanalitic romanesc, analiza unor consultatii ale unor terapeuti de renume din Europa si SUA, cursuri teoretice bazate pe o ampla documentatie pentru care ne straduim sa oferim si traduceri in limba romana, cursuri clinice pentru nivelele mai avansate, cursuri si workshop-uri periodice sustinute de reprezentanti ai unor scoli de formare din strainatate, ateliere de formare optionale, precum si posibilitatea de a participa cu lucrari proprii in cadrul workshop-urilor si revistelor asociatiei. Dezvoltarea personala a terapeutilor si consilierilor este o dimensiune necesara a practicii eficiente. Mai mult decat orice alta asociatie de psihoterapie (credem noi) cream cadrul pentru facilitarea activitatilor de dezvoltare personala. In plus fata de axa fundamentala a terapiei personale si a supervizarii, candidatii asociatiei pot participa la work-shop-uri sustinute de terapeuti de renume din strainatate, la prezentari de caz ale colegilor, intervizari, pot sa dezbata relatia psihanalizei cu arta, filosofia, spiritualitatea.Dr. psih. Corneliu Irimia
Psiholog principal, psihoterapeut, supervizor, Presedintele Asociatiei de Consiliere si Psihoterapie Psihanalitica din Bucuresti
A preda, a transmite, a crea matricea psihanalizei și psihoterapiei
Când am citit cu peste 25 de ani în urmă ceea ce scria Sigmund Freud despre ”cele trei meserii imposibile”, a fi părinte, a fi educator, a fi psihanalist, am înțeles pe moment destul de puțin despre necesitatea și exigența transmiterii, cuprinse în aceste ”meserii”, vedeam pe atunci îndeosebi răspunderea și devotamentul, constanța și continuitatea, capacitatea de anduranță și echilibrul între flexibilitate-fermitate, pe care o implică fiecare.
Peste ani, atunci când am început eu însămi actul de a preda învățături la rândul meu primite, citite, aflate, de psihoterapie și de psihanaliză, m-am aflat într-o altă dimensiune a imposibilului, ce e necesar a fi transformat în posibil: arta și știința de a crea spații interioare pentru ca ceea ce transmit să poate fi atât de clar, de substanțial și vital, încât nu doar să poată fi auzit, receptat, cuprins de cei cărora le predau – indiferent de heterogenitatea grupului de cursanți sau studenți -, ci să poată fi internalizat, transformat în mintea, psihismul și matca lor afectivă, astfel ca plăcerea de a cunoaște, bucuria de a afla mai mult, de a deschide noi experiențe și învățături în matricea psihanalizei, psihoterapiei, să fie pentru fiecare o cale continuă de parcurs, în ritmul său, în individualitatea sa.
Cu timpul, am realizat o altă dimensiune fină, subtilă, abia vizibilă a actului de a preda, de a transmite psihanaliza: contratransferul, chiar dacă diferit de ceea ce se petrece în relația analist-analizant, terapeut-pacient, el există și în cadrul formării, predării, și intensitatea, încărcătura, amploarea lui poate să interfereze, să perturbe, chiar împiedice uneori o bună transmitere, cu atât mai mult cu cât ceea ce se predă atinge cotloanele cele mai vulnerabile, suferințele cele mai ascunse, intimitatea umană cea mai vie, în fiecare student / cursant. Și de aici, dificultatea predării atinge versantul etic al grijii față de celălalt: a face în așa fel încât discursul tău, ca profesor, să fie cât mai puțin lezant, conștient-inconștient, pentru cei care îl ascultă. De aici, și o anume autoexigență a ta, ca profesor, o capacitate de autoanaliză continuă, o capacitate de conținere, astfel ca în spațiul și timpul predării (curs, seminar, grup clinic, workshop, scriitură etc.) cunoașterea să fie cea esențială, despovărată de încărcături emoțional-pulsionale, pe de-o parte, iar pe de altă o anume capacitate de a lua pulsul grupului de studenți / cursanți și a putea gestiona efectele de grup sau efectele intrapsihice a conținuturilor ce se transmit, cu atât mai mult cu cât, fiind un mediu social, profesional, și nu un mediu terapeutic, nu un cadru analitic, nu se pot interpreta și nu este etic să se interpreteze fenomenele de survin.
În afara unei pedagogii, unei metodologii necesare și a unui corpus teoretic fundamental, care să fie deja asimilat, reactualizat, reprocesat de profesor pentru a fi transmis mai departe generațiilor de studenți, cursanți, dimensiunea transmiterii psihanalizei, psihoterapiei este și un act de înscriere într-o anume filiație profesională. Faptul inerent că întrupezi ca profesor, ca formator, ca educator, un anume model, un anume Ideal, cu toate vicisitudinile acestora, cu toate posibilele proiecții narcisice ce ți se atribuie sau ți le pretinzi, este de netăgăduit că studenții, cursanții au nevoie de aceste modele călăuzitoare, așa cum avem cu toții nevoie pe acest continuu a deveni psihanalist, a deveni terapeut, a deveni profesor, precum dintotdeauna discipolii au nevoie de maeștrii lor o vreme pe drumul lor de viață.
Și totodată, pe tot timpul transmiterii psihanalizei și psihoterapiei, se întâmplă un proces – de dorit continuu – de creativitate și creație, deoarece în ”aria tranzițională” existentă între profesor și studenți/cursanți, chiar și între studenți, conținuturile transmise-receptate dau naștere altor sensuri, altor nuanțe, emerg chestionări, întrebări, ipoteze, problematizări, îndeosebi fiindcă psihanaliza este mai presus de orice o teorie și o cale de investigare a inconștientului și fiindcă teoriile psihanalitice și psihoterapeutice sunt extrase din lucrul clinic, viu, cu pacienții și cu cei aflați în supervizare.
A transmite psihanaliza, psihoterapia este, îndrăznesc să mărturisesc astăzi, după aproape 15 ani de predare, cea mai fascinantă și dificilă profesie, care te pune la încercare oră de oră, zi de zi, care pretinde un travaliu intern și interrelațional continuu, care îți dă sens și ca om, și ca profesionist, atât timp cât cei care învață de la tine transmit la rândul lor, mai departe, altor generații.
Daniela Luca
Psiholog principal, formator ACPPB, supervizor, doctor in psihopatologie psihanalitica al Universitatii Paris 7, Denis Diderot
In luna septembrie 2019 va incepe un nou curs, cu posibilitatea de urmare online pentru candidatii din provincie.
Asociatia de Consiliere si Psihoterapie Psihanalitica din Bucuresti este unul din locurile in care am simtit ca pot ramane pe termen lung. A fi un explorator entuziast al multor teritorii si discipline care studiaza experienta subiectului uman este un lucru care aduce satisfactii, dar are si un anumit dezavantaj: te hotarasti cu greu sa alegi una din multiplele abordari posibile.
La ACPPB am putut ramane pentru ca mi s-au oferit timp si spatiu de dialog ca sa-mi pun intrebari si sa-mi formez sinteze intre o serie de domenii care includ, pe langa ramurile de baza ale psihanalizei, studii de filosofie, de neurostiinte, de teologie sau de arta. Intr-o asemenea bogatie oferita de marea cultura europeana, am descoperit psihanaliza, pe de o parte, ca un instrument explicativ si pe de alta ca un factor coagulator. In ceea ce ma priveste, intentionez sa o vad astfel in continuare.
Cu toate acestea, relatia mea cu psihanaliza nu a inceput nici intr-o biblioteca de studiu, nici prin depunerea unei cereri de admitere la formarea in psihoterapie psihanalitica. A inceput cu multa vreme in urma, intr-un cabinet de psihoterapie in care nimerisem fara sa am habar ce este aceea “scoala” sau “abordare” metodologica, unde incercam doar sa ma dezmeticesc din suferinta si sa-mi adun sinele din cioburile de oglinda proiectate in toti cei din jur. Mi-a convenit abordarea terapeutului meu si am ramas. Abia dupa cativa ani de tratament m-am intrebat ce inseamna, oare, rolul de psihoterapeut si daca nu as putea sa fac eu insami o formare, ca sa le deschid si altor oameni calea pe care mi-o deschisese terapeutul meu mie. Tot asa, abia dupa mai multi ani de formare am inceput sa ma intreb ce este, oare, psihanaliza in sine si cum as putea face sa servesc si eu, oricat de modest, acest frumos demers, si clinic, dar si filosofic, sau cultural, de recuperare a omului din risipire. Ma aflu pe acest drum si cred ca-l pot urma in continuare.
Cristina Popov
Evenimente
EVALUAREA PSIHOLOGICA SI INTERVENTIA SPECIFICA CUPLURILOR INFERTILE IN REPRODUCEREA UMANA ASISTATA
13Mar2019
Workshop
Aprilie-Mai 2019
Bucuresti
FORMATOR:
Cristiana Haica, psiholog clinician principal si psihoterapeut, formator si supervizor, doctor in Psihologie Medicala, cu o experienta de peste 15 ani in practica privata, in policlinica, spital precum si in lucru cu grupuri de studenti la psihologie, participanti la workshop-uri si grupuri de dezvoltare personala.
Cristiana Haica, psiholog clinician principal si psihoterapeut, formator si supervizor, doctor in Psihologie Medicala, cu o experienta de peste 15 ani in practica privata, in policlinica, spital precum si in lucru cu grupuri de studenti la psihologie, participanti la workshop-uri si grupuri de dezvoltare personala.
CUI SE ADRESEAZA CURSUL:
Psihiatrilor, psihologilor cu atestat in domeniul psihologiei clinice, consilierii psihologice, consilierii scolare, psihoterapiei, altor specialisti care desfasoara sau doresc sa desfasoare activitati in domeniu.
Psihiatrilor, psihologilor cu atestat in domeniul psihologiei clinice, consilierii psihologice, consilierii scolare, psihoterapiei, altor specialisti care desfasoara sau doresc sa desfasoare activitati in domeniu.
DE CE ACEST WORKSHOP:
-rata infertilităţii este în creştere, atingând în prezent aproximativ 15% din cupluri
-infertilitatea este o problemă medicală, psihologică şi socială
-pentru specialistul in sanatate mintala este important sa tina seama de caracteristicile psihologice specifice cuplurilor infertile, legătura dintre distres şi infertilitate, efectele psihologice ale tratamentului medical al acesteia, impactul pe termen lung al infertilităţii, beneficiile consilierii şi psihoterapiei asupra cuplurilor infertile
-infertilitatea este identificată ca un factor stresor major, ca o situaţie de criză care ameninţă nu numai stabilitatea şi sănătatea individului, a relaţiei de cuplu, dar uneori și a comunităţii
-infertilitatea nu mai este de mult o simplă condiţie medicală individuală, ci una socială şi psiho-emoţională, nu numai prin impactul socio-emoţional al diagnosticului, dar şi (mai ales) al tratamentului.
-criza generată de infertilitate este severă, intensă şi durează de cele mai multe ori ani de zile.
COMPETENTE OBTINUTE LA FINALUL CURSULUI:
-Operarea cu concepte fundamentale în domeniul psihodiagnozei şi evaluării clinice in cazul cuplurilor infertile.
-Cunoasterea si intelegerea specificului psihologic al cuplurilor infertile si al situatiei medicale si psihologice a infertilitatii precum si a situatiilor de exceptie din reproducerea umana asistata (parinte unic, donator de ovocite, sperma etc), specificul psihologic al doliului in RUA (nereusita metodei de reproducere asistata), adoptia.
-Intelegerea si utilizarea corectă a conceptelor specifice domeniului psihodiagnozei şi evaluării clinice: elemente de psihometrie, evaluare cognitiva, evaluarea si psihodiagnoza personalitatii si a conditiei emotionale cuplurilor infertile.
-Cunoasterea si intelegerea metodelor clinice de evaluare clinica: anamneza, interviul clinic, fisa de observatie si instrumentele psihodiagnostice specifice RUA (reproducere umana asistata).
-Cunoasterea principalelor interviuri clinice structurate, inventare psihodiagnostice, teste si chestionare utilizate in domeniul clinic, intelegerea aplicabilitatii acestor instrumente si a modului in care acestea pot fi selectate in functie de obiectivele evaluarii si psihodiagnosticului in RUA.
- Cunoasterea si intelegerea parametrilor investigati in functie de problematica si caracteristicile (variabilele) socio-demografice ale pacientului.
- Cunoasterea si intelegerea modului in care se realizeaza conceptualizarea cazului
-Cunoasterea si intelegerea modalitatilor de interventie psihologica specific RUA (reproducere umana asistata).
-Cunoasterea aspectelor etice legate de activitatea de testare, evaluare si psihodiagnoza precum si de interventie specifica RUA
BENEFICIILE PARTICIPARII LA ACEST CURS:
- Formarea capacităţii de clasificare şi ordonare a semnelor şi simptomelor şi capacitatea de delimitare a cadrelor clinico-nosologice specific cuplurilor infertile.
- Formarea deprinderilor de abordare specifică a fiecărui cadru patologic si de comunicare şi evaluare a comunicării cu cuplul diagnosticat cu infertilitate
- Formarea abilităţii de
- a selecta si folosi principalele instrumente de evaluare a tulburărilor cognitive, tulburărilor de dispoziţie, de personalitate,
- stabilire a relaţiei cu pacientul,
- realizare a interviului clinic,
- evaluare diagnostică şi situaţională corectă, formulare a psihodiagnosticului, redactare a fisei de observatie,
- conceptualizarea cazului,
- intervenţia specifică în situaţia clinica adaptata reproducerii umane asistate.
TESTIMONIALE
- Foarte rapida si eficienta comunicarea in grup, transmiterea materialelor de curs foarte bine lucrate, exercitii practice la care am participat cu totii - toate acestea alaturi de mult umor si buna dispozitie, au facut din orele dnei. dr. psih. Cristiana Haica o adevarata placere a cunoasterii. - Claudia D.
- Cursul tinut de Doamna Cristiana Haica este un adevarat curs de maiestrie profesionala, unde sunt imbinate cu multa abilitate si naturalete cunostintele de specialitate cu simtul ludic. Ni s-au oferit cu multa abilitate materiale, cazuistica si materiale auxiliare pentru a ne putea face o viziune corecta si a dobandi cunostinte clare si concludente despre ceea ce presupune Psihodiagnoza. O fericita imbinare a exigentei profesionale cu un minunat simt de leadership. - Adelina T.
- Factorii cei mai importanti pentru mine au fost modul de predare, ambientul relaxant si bagajul de informatii cu care am ramas, toate bifate cu brio datorita dr. psih. Cristiana Haica. - Andrei B.
- Cursul a fost gandit in asa fel, incat realmente sa ofere informatii si instrumente care pot fi folosite in practica clinica. Suporturile de curs au fost generoase, dense, fara a fi greoaie, astfel incat au reprezentat o baza pentru a fixa informatii si repere relevante. Cu toate acestea, cursul nu a fost unul „teoretic”- in timpul intalnirilor, exemplele din practica si jocurile de rol au venit sa sporeasca intelegerea si sa faca retinerea mai facila.
Am apreciat in mod deosebit deschiderea formatorului de a impartasi din experienta sa, de a oferi materiale si de a sprijini in dezvoltare pe cei la inceput de drum. - Marana P.
DESFASURARE:
Locatia: Bucuresti, zona Banu Manta
Locatia exacta va fi comunicata la inscriere.
Structura: 3 sesiuni de cate 8 ore.
Datele de desfasurare ale workshop-ului :
Duminica, ora 9.30-17.30:
Duminica, ora 9.30-17.30:
-7 aprilie 2019
-21 aprilie 2019
-19 mai 2019
MODALITATE DE INSCRIERE:
TAXA: 750 lei/persoana, 400 RON la inscriere si 350 RON pana la inceperea cursului
TAXA: 750 lei/persoana, 400 RON la inscriere si 350 RON pana la inceperea cursului
Termen limita de inscriere : 31 martie 2019
In taxa de curs sunt incluse: activitatea de predare, suportul de curs, fise si materiale de lucru, evaluarea finala, atestat al Colegiul Psihologilor din Romania cu numarul de credite obtinut (24 de credite).
Inscrierea se face prin trimiterea unui email cu un scurt CV (care sa cuprinda cel putin studiile realizate si activitatea profesionala) la adresa asociatiadeconsiliere@gmail.com cu mentiunea – Inscriere la workshop-ul EVALUAREA PSIHOLOGICA SI INTERVENTIA SPECIFICA CUPLURILOR INFERTILE.
Dupa acceptul primit pe email din partea asociatiei se va trimite de catre participant, pe email, o copie a Ordinului de plata si a cartii de identitate.
Dupa acceptul primit pe email din partea asociatiei se va trimite de catre participant, pe email, o copie a Ordinului de plata si a cartii de identitate.
Taxa se achita prin ordin de plata catre :
Asociatia de Consiliere si
Psihoterapie Psihanalitica din Bucuresti
Psihoterapie Psihanalitica din Bucuresti
CIF – 18690388
ING Bank
RO76 INGB 0000 9999 0576 8618.
RO76 INGB 0000 9999 0576 8618.
Agentia Stirbei Voda
O sedinta de psihoterapie cu Paul Wachtel
11Sep2018
La ultimele doua sesiuni ale Intalnirilor stiintifice ale membrilor ACPPB ne-a retinut atentia propunerea psihoterapeutului Paul Wachtel de a ne oferi o consultatie tutorial cu o pacienta (Louise) pe care o intalneste pentru o singura sedinta. Wachtel isi insoteste consultatia cu comentarii detaliate, facute dupa sedinta, atat in cadrul DVD-ului realizat cat si intr-un articol clinic publicat ulterior. Scopul acestor comentarii este acela de a ne permite sa intelegem ce gandea terapeutul atunci cand isi asculta pacienta, cum isi reprezenta el viata si suferinta ei, dincolo de ceea ce se spunea in cuvinte, ce optiuni de interventie a luat in considerare terapeutul, ce a ales sa spuna si ce nu, unde considera ca putea raspunde mai bine.
Paul Wachtel este profesor in cadrul programului doctoral pentru psihologie clinica la City University, New York. Este de asemenea membru fondator al Societatii de Cercetare a Integrarii Psihoterapiei (SEPI). Formarea sa de baza este cea psihanalitica, prin care si-a cladit o fundatie solida si de profunzime in intelegerea si explorarea a ceea ce se poate petrece in psihicul omului, in sens normal sau patologic deopotriva. Cu timpul, tehnicile sale de interventie s-au extins pentru a servi nu numai intelegerea analitica a cauzelor suferintei unui pacient ci si observarea integrata a contextului si a grupului familial, observarea relatiilor dintre persoane, in sedinta inclusiv, precum si orientarea unui pacient care nu stie cum sa faca fata unei situatii concrete - fara ca acest lucru sa devina o dirijare a comportamentului sau. De aceea, Wachtel ramane deschis atat aspectelor analitice, cat si celor relationale din sedinta, tehnicilor comportamentale si teoriilor sistemice de familie. Le foloseste pe toate acestea de la caz la caz, in functie de ceea ce stabileste ca este prioritar, in acel moment, pentru pacient. Iata o formulare a acestor ganduri prin propriile sale comentarii: "In acest punct aleg sa actionez intr-un mod pe care majoritatea terapeutilor cu radacini puternice in traditia psihanalitica nu il simt ca fiind comod sau eficient. Iau in serios „Nu stiu”-ul lui Louise. De asemenea, iau in serios ceea ce spune involuntar sau indirect, aproape intotdeauna intr-un mod evaziv: „nu stiu cum sa fac lucrul asta”. Louise este precauta si nu cere ajutorul pentru „cum” in mod direct, astfel ca unii terapeuti ar putea sa considere o dovada de aroganta din partea mea faptul ca imi ofer ajutorul pentru „cum”. Parerea mea insa este ca unul din motivele pentru care Louise nu cere ajutor este ca nu se gandeste ca cineva (inclusiv eu) ar fi dispus sau capabil sa o ajute. Exista o anumita resemnare in a nu cere ajutor pentru „cum” si aspunsul meu se vrea a fi o riposta la aceasta resemnare. Intentia mea este sa comunic ca ea poate primi ajutor de la altii si ca merita acest ajutor. De asemenea, afirma faptul ca oamenii au intr-adevar nevoie de ajutor pentru problemele emotionale omplicate, ca nu trebuie sa rezolve totul singuri". Alegerea mea se bazeaza pe convingerea ca „cum” este adesea la fel de important precum „de ce”. [...] Multi terapeuti ar considera ca, daca pacienta isi „intelege” pe deplin motivatiile sau reuseste sa aiba un insight cu privire la radacinile din copilarie ale problemelor ei, ceea ce trebuie sa faca in situatia din prezent sau care este cel mai bun mod de a actiona se vor revela, mai mult sau mai putin, automat. [...] Din experienta mea insa nu rezulta neaparat acest lucru. Trebuie sa invatam (cum) sa nu fim excesiv de furiosi, dependenti sau bolnavicios de afectuosi si, de asemenea, atunci cand apar inevitabil respingeri sau esecuri, cum sa nu ne retragem prea mult in directia opusa, astfel ca sentimentul sa nu mai fie trait sau exprimat cu autenticitate." Pacienta cu care lucreaza Paul Wachtel are si o istorie traumatica reala, si un context de viata actual problematic; are si putere si vointa pentru a lua decizii, dar este si fragila, ranita, confuza si blocata in tipare relationale vechi. Este si inteligenta si capabila sa vada in mintea celuilalt, si incremenita in defense care nu o mai servesc adecvat. Cum se lucreaza cu o astfel de persoana? Ce perspective are tratamentul ei? Cum poate fi initiat un proces de schimbare temeinic, care sa influenteze atat reprezentarile interioare cat si modul concret de a-si organiza viata?
Toate aceste intrebari ne servesc si noua, colegilor din cadrul ACPPB, ca prilej de a aduce in scena propriile noastre intrebari si propria noastra experienta si de a vedea, in dialog, ce functioneaza cel mai bine pentru a-i orienta pe oameni catre o schimbare benefica in vietile lor.
Paul Wachtel este profesor in cadrul programului doctoral pentru psihologie clinica la City University, New York. Este de asemenea membru fondator al Societatii de Cercetare a Integrarii Psihoterapiei (SEPI). Formarea sa de baza este cea psihanalitica, prin care si-a cladit o fundatie solida si de profunzime in intelegerea si explorarea a ceea ce se poate petrece in psihicul omului, in sens normal sau patologic deopotriva. Cu timpul, tehnicile sale de interventie s-au extins pentru a servi nu numai intelegerea analitica a cauzelor suferintei unui pacient ci si observarea integrata a contextului si a grupului familial, observarea relatiilor dintre persoane, in sedinta inclusiv, precum si orientarea unui pacient care nu stie cum sa faca fata unei situatii concrete - fara ca acest lucru sa devina o dirijare a comportamentului sau. De aceea, Wachtel ramane deschis atat aspectelor analitice, cat si celor relationale din sedinta, tehnicilor comportamentale si teoriilor sistemice de familie. Le foloseste pe toate acestea de la caz la caz, in functie de ceea ce stabileste ca este prioritar, in acel moment, pentru pacient. Iata o formulare a acestor ganduri prin propriile sale comentarii: "In acest punct aleg sa actionez intr-un mod pe care majoritatea terapeutilor cu radacini puternice in traditia psihanalitica nu il simt ca fiind comod sau eficient. Iau in serios „Nu stiu”-ul lui Louise. De asemenea, iau in serios ceea ce spune involuntar sau indirect, aproape intotdeauna intr-un mod evaziv: „nu stiu cum sa fac lucrul asta”. Louise este precauta si nu cere ajutorul pentru „cum” in mod direct, astfel ca unii terapeuti ar putea sa considere o dovada de aroganta din partea mea faptul ca imi ofer ajutorul pentru „cum”. Parerea mea insa este ca unul din motivele pentru care Louise nu cere ajutor este ca nu se gandeste ca cineva (inclusiv eu) ar fi dispus sau capabil sa o ajute. Exista o anumita resemnare in a nu cere ajutor pentru „cum” si aspunsul meu se vrea a fi o riposta la aceasta resemnare. Intentia mea este sa comunic ca ea poate primi ajutor de la altii si ca merita acest ajutor. De asemenea, afirma faptul ca oamenii au intr-adevar nevoie de ajutor pentru problemele emotionale omplicate, ca nu trebuie sa rezolve totul singuri". Alegerea mea se bazeaza pe convingerea ca „cum” este adesea la fel de important precum „de ce”. [...] Multi terapeuti ar considera ca, daca pacienta isi „intelege” pe deplin motivatiile sau reuseste sa aiba un insight cu privire la radacinile din copilarie ale problemelor ei, ceea ce trebuie sa faca in situatia din prezent sau care este cel mai bun mod de a actiona se vor revela, mai mult sau mai putin, automat. [...] Din experienta mea insa nu rezulta neaparat acest lucru. Trebuie sa invatam (cum) sa nu fim excesiv de furiosi, dependenti sau bolnavicios de afectuosi si, de asemenea, atunci cand apar inevitabil respingeri sau esecuri, cum sa nu ne retragem prea mult in directia opusa, astfel ca sentimentul sa nu mai fie trait sau exprimat cu autenticitate." Pacienta cu care lucreaza Paul Wachtel are si o istorie traumatica reala, si un context de viata actual problematic; are si putere si vointa pentru a lua decizii, dar este si fragila, ranita, confuza si blocata in tipare relationale vechi. Este si inteligenta si capabila sa vada in mintea celuilalt, si incremenita in defense care nu o mai servesc adecvat. Cum se lucreaza cu o astfel de persoana? Ce perspective are tratamentul ei? Cum poate fi initiat un proces de schimbare temeinic, care sa influenteze atat reprezentarile interioare cat si modul concret de a-si organiza viata?
Toate aceste intrebari ne servesc si noua, colegilor din cadrul ACPPB, ca prilej de a aduce in scena propriile noastre intrebari si propria noastra experienta si de a vedea, in dialog, ce functioneaza cel mai bine pentru a-i orienta pe oameni catre o schimbare benefica in vietile lor.